Profesori transformaţionali

Aici, la Questfield, noi vorbim mult despre ceea ce înseamnă predatul care tranformă – adică, predatul care schimbă oameni, modificând fundamental modul în care cei ce învaţă se înţeleg pe ei şi îi înţeleg pe ceilalţi, modalitatea în care ei se implică şi contribuie la lumea mai mare.

Predarea de succes implică mai mult decât transmiterea de conţinut şi competenţe. Scopul nostru final este acela de a crea indivizi indepedendenţi, motivaţi,  autonomi în propria lor muncă, deschişi la perspective alternative, cu abilităţi puternice de gândire critică.

1. Profesorii transformaţionali creează experienţe constructiviste

Profesorii constructivişti se concentrează pe conţinut facilitând experienţe bogate în sens şi oportunităţi de învăţare. În general, profesorii tind să folosească una din cele două orientări pedagogice:

Transmitere: unde rolul profesorului este acela de a pregăti şi transmite informaţia către elevi, iar rolul elevului este acela de a recepta, înmagazina şi acţiona conform informaţiei acumulate.

Transformare: unde implicarea activă a elevilor în dezvoltarea cunoaşterii şi abilităţilor, gândirii critice, meta-cogniţiei şi comunicării sunt facilitate de către profesor.

2. Profesorii transformaţionali predau ca oameni de ştiinţă, artişti şi eseişti

Profesorii transformaţionali ştiu că predării ca o artă fără ştiinţă îi lipseşte eficacitatea, şi că predării ştiinţifice fără creativitate îi lipseşte viziunea. Psihologul Dr. David Elkind afimă că “Arta vine din personalitatea profesorului, din experienţă şi talent. Ştiinţa vine din cunoaşterea psiho-motrică a dezvoltării copilului şi structura curriculumului.” Arta şi ştiinţa predării lucrează în armonie. La Questfield, noi credem că cei mai buni profesori sunt artişti care cunosc ştiinţa predării.

Spre deosebire de profesorii care umplu o perioadă de 45 de minute cu activităţi (ignorând obiectivele propuse), un profesor transformaţional tratează cele 45 de minute ca şi cum ar fi un eseu persuasiv – cu un scop clar şi cu un simţ unic al stilului, cu un început memorabil şi un sfârşit pe măsură, cu o secvenţă logică, un conţinut important, cu tranziţii uşoare şi o pasiune contagioasă. Împreună, toate aceste caracteristici îi vor convinge pe elevi că învăţarea acelui conţinut şi a acelor abilităţi chiar are o importanţă deosebită.

3. Profesorii transformaţionali modeleză ceea ce numim “gândire simfonică”

Pentru a fi eficienţi în progresul oferit potenţialului uman, profesorii au nevoie să manifeste ceea ce Daniel Pink numea “gândire simfonică” – evaluarea critică şi sinteza ideilor noi. O persoană cu abilităţi de gândire simfonică este în stare să înţeleagă conexiunile logice dintre idei; să identifice, construiască şi evalueze argumente; să detecteze incongruenţe şi greşeli comune în raţionamente; să combine idei diferite pentru a forma un concept nou; să identifice relevanţa şi importanţa unor idei; să reflecteze asupra justificării propriilor credinţe şi valori.·

4. Profesorii transformaţionali facilitează tensiuni productive

E greu să nu salvezi un copil, mai ales când acesta îţi cere ajutorul. De aceea, instinctul altruistic al profesorilor poate sta în calea învăţării autentice. A le spune elevilor răspunsul nu este soluţia, însă a-i conduce către o tensiune producătoare de sens, aceasta este abordarea necesară faţă de învăţare.

A permite acestor tensiuni productive să apară, a folosi predarea ca artă sau ştiinţă, a modela gândirea simfonică, şi a-i încuraja pe elevi către o rezolvare de probleme constructivistă poate conduce direct către Graalul predării transformaţionale: epifania.